Mă uit la staistici şi mă îngrozesc: în ultimele 30 de zile am postat doar de 5 ori, plus un articol promis de mult… De ce ? Pentru că nu prea mai am timp şi pentru acest blog. Am deja 4 proiecte diferite şi şcoala pe cap… ce-mi trebuie mai mult ? Oricum, în curând voi încerca să-mi fac timp şi pentru asta.

Ce-am mai făcut în ultima vreme ?

Păi am mai intrat într-un miniproiect împreună cu un coleg - un magazinaş on-line şi am mai tras un pic la site-ul şcolii (care acum a ajuns pe un CMS făcut custom), mi-am hostat blogul la haipa.ro (mersi mult!) şi nu ştiu ce mi-a venit să citesc mai multe despre sistemele de calculul distribuit şi bazele sistemelor de operare. În rest, am dat pe la şcoală şi am mai văzut diverse bovine care mai de care mai “deosebite” şi mai cul.

Până data viitoare (sper să fie cât mai curând), numai bine !

Ştiu, am promis un articol şi nu m-am ţinjut de cuvânt, dar există o explicaţie. Şi anume că am început, pe nepusă masă un nou proiect, şi nu cum sunt eu obişnuit, adică cu termen-limită ce tinde spre infint ci unul care trebuie finalizat cât mai repede.

Proiectul în cauză este site-ul liceului meu, care ar avea nevoie de o imagine pe internet. Doar că noi ne-am gândit să nu facem un site-fosilă, cum au unele şcoli, updatat din an în paşte sau poate nici atunci, ci să facem unul modern, dinamic, în ton cu tendinţele web-ului. În plus, profităm de o comunitate deja formată, dar totuşi limitată la aproape 900 de persoane pentru a face un forum şi nişte servicii interesante - photo sharing şi social networking.

Partea “frumoasă” este că termenul-limită este cam săptămâna viitoare pentru partea de oficială (un CMS) iar pentru restul, partea de comunitate internă - cam peste două săptămâni, partea de motivaţie financiară este aproape inexistentă.

În aceste condiţii, chiar dacă pe proiect scria “de făcut platformă cms în php&mysql” , am instalat în grabă un wordpress, l-am configurat şi aranjat şi acum aşteptăm materialele iar pe partea de comunitate internă am decis să scăpăm la fel de ieftin: un forum SMF şi în curând o încercare de serviciu de social-networking făcut dintr-o instalare de MediaWiki şi modificată multicel.

Şi dacă nu aţi mai văzut de loc feed-readerul zilele astea, vă zic acum repede ce s-a mai întâmplat săptămâna asta:

• Wordpress a lansat versiunea 2.3
• Paypal a ridicat restricţiile utilizatorilor din România
• Google AdSense trimite bani şi prin Western Union, cu comision 0

Ştiu, n-am mai postat de multicel şi asta pentru că trebuie să mă duc la şcoală (reformulat: trebuie să mă obişnuiesc să mă trezesc mai de dimineaţă, că în vacanţă am tot lenevit)… asta e …oricum, maine o să vin cu un articol despre publicitatea online.

Nu intraţi în panică, n-am murit, doar că şcoala îmi cam consumă timp şi nu mai pot sta chiar atât de mult timp online (trebuie să mă obişnuiesc să mă trezesc mai de dimineaţă).

Despre uniforme s-a comentat destul în blogosferă ( aici, aici şi aici ), deci nu mai are rost să-mi mai dau şi eu cu părerea, iar despre camerele de luat vederi din curtea şcolii şi holuri nu a zis nimeni nimic (sau sunt eu singurul care la şcoală astfel de “dotări suplimentare” a’la BigBrother ?). În fine, să trec peste treaba cu şcoala şi să zic ceva mai în tema blogului.

Zilele trecute mă întrebam de ce se foloseşte atât de mult php-ul pentru dezvoltarea site-urilor. De ce nu ? Este un limbaj interpretat, executat on-the-fly de către un interpretor, ceea ce consumă mai mult timp pentru execuţie decât un limbaj compilat, executat direct de către procesor. Recunosc, echipa de deveoperi l-a făcut rapid dar nu va ajunge vreodată la viteza C/C++ ului . Aplicaţiile scrise în C cu un web-server built-in ar face minuni, mai ales în aplicaţiile serioase, cu trafic imens şi nevoi uriaşe de procesare, chiar dacă host-erii n-ar fi chiar fericiţi să ruleze pe calculatoarele lor nişte programe propuse de clienţi. Ştiu, asta ar schimba şi regulile jocului în pieţele de scripturi, unde vânzătorii ar vinde direct varianta compilată, care se poate edita destul de greu (dar nu imposibil!), funcţiile cu care programatorii de php sunt obişnuiţi vor trebui mutate într-o bibliotecă sau implementate manual de fiecare dată, şi nu vom mai avea avantajul declarării variabilelor în mijlocul scriptului şi alegerea tipului de informatie conţinută făcută de către interpretor.

Căutând pe net să văd dacă a mai venit cuiva această idee am găsit doar didiwiki (altă pagină) un sistem de wiki, dar căruia îi lipseşte home-page-ul, cred că din cauza “succesului”.

Acum trebuie să-mi mai fac şi o temă la mate, aşa că până data vitoare - Numai bine !

Săptămâna trecută am aflat despre campania clicksospadurea.com (act4trees) dar nu i-am dat importanţă
Acum câteva zile însă, unii prieteni tot ma stresau să dau click pe linkurile lor de refferali, făcând un fel de concurenţă între ei, care strânge mai mulţi vizitatori (se vede că erau foarte plictisiţi). Dupa ce m-am uitat pe acel site cu atenţie am văzut o frumuseţe de campanie publicitară şi de imagine.

Se strâng 10.000 € şi ceri 100.000.000 click-uri, zicând că atunci când se va strânge acel număr de click-uri, vei dona banii unei organizaţii. Dacă ai chef de fapte caritabile, de ce nu donezi banii direct ? Simplu, pentru că de fapt vor publicitate. Ce mi se pare mie mai interesant este site-ul care susţine campania: prizee.com , un site asemănător cu miniclip.com, dar care cere şi bani pentru anumite jocuri.

Astfel se strânge rapid popularitate şi îşi fac o imagine bună (“ăştia-s băieţi caritabili, ia să intrăm pe site-ul campaniei, că e o cauză nobilă”), click-uri pe site-ul lor, pentru ca din 100.000.000 s-or aduna câteva sute de mii de vizite (”ia să văd cine-s ăştia“) şi apoi câteva mii de utilizatori fidelizaţi cotizanţi (”îmi place ideea site-ului, mai revin…“), de pe urma cărora se mai scot nişte bani, ceva mai mult de 10.000 €.  Astfel îţi faci o campanie publicitară de zile mari cu un buget acceptabil.

În rest toate bune, a început şcoala şi am lenevit la proiecte.

Până acum ştiam din propria experienţă că italienii nu au prea forum-uri pe net (au doar p2pforum.it , html.it şi încă ceva de software) dar acuma văd că şi blogosfera lor e diferită faţă de a noastră.

Pentru că nu ştiam de unde să încep plimbarea, am căutat pe google, şi am găsit 2000 blogger italiani ,un fel de tablog care speră să ajungă la 2000 de poze. Deja îmi dau seama că am depăşit graniţele .ro-ului, văd mai mulţi bloggeri maturi şi mai puţini adolescenţi cu mult timp liber şi mai multe bloggeriţe decât aici.

Dau câteva click-uri la întâmplare şi văd că multe blog-uri sunt personale (în senusul de jurnal), customizate doar la partea de elemente grafice, cele mai multe pe Blogger.com, destule pe Wordpress.com , câteva pe Splinder.com (a platformă de blogging independentă) şi puţine pe domenii proprii. Vreau să găsesc nişte date de contact, o adresă de messenger sau e-mail, să întreb dacă există bloguri de calitate în .it … nimic, nu găsesc. Încep să iau blog-roll-urile la răsfoit şi ajung tot la acelaşi bloguri ca mai devreme.

Nici nu ştiu, la ei faza “a avea blog=a fi trendy” a trecut sau nici măcar nu a ajuns…

Mă gândesc un pic si o iau pe alt fir: aleg un director de bloguri - în sfârsit găsesc şi nişte bloguri profesioniste, cu un stil grafic pur web2.0, şi nişă IT&C. Puţine dar existente (nu credeam niciodată că directoarele de linkuri sunt atât de utile!). Le citesc dar din pagina a doua au nişte ad-uri destul de agasante încât îmi vine să închid browserul.

Încep să caut un forum sau o comunitate de bloggeri, ştiţi voi, cum e blogoree.ro, dar bineînţeles nu găsesc.

Acuma nu ştiu cum să fac, pentru că plănuiam sa-mi deschid un blog tematic în limba italiană (ştiu, pornesc multe proiecte dar nu termin nici unul), dar cred că google, yahoo şi msn o să fie cei mai buni prieteni !

Pentru că nu prea ştiu cum să aplic niste idei la site-uleţul ajutător (la chestionarul simplu), m-am gândit să las aşa partea de programare şi să trec la celelalte două părţi ale sale: grafica, pe care o voi lăsa la urmă şi baza de cunoştiinţe a site-ului (intrările din baza de date).

Legat de baza de date, nu ştiam că este atât de greu să intorduci într-o bază de date nişte lucruri listate clar în browser. Eu credeam că data-entry este ceva uşor, dar văd că este un lucru care teoretic este uşor (aproape de nivelul de copy-paste) dar în practică este complicat, datorită cantităţii mari de informaţie.

PS: Se vede cât chef am avut când am programat la site, a ieşit un cod quick&dirty de mai mare frumuseţea.

Am făcut aproape o jumătate din site-ul ajutător, doar că jumătatea mai simplă, adică un fişier măricel ce conţine o parte din engine şi 5 intrări în baza de date. Ce-a mai rămas de făcut este cealaltă parte din engine şi, ceea ce este cel mai dureros pentru mine, să lucrez la partea de css şi elemente de grafică, pentru că orice site care se vrea vizitat trebuie să fie roz şi pufos, nu?

Si acum, lecţia de marketing pe web. De data asta despre un cuvânt cheie foarte folosit în perioada asta pe internet, şi anume despre beta.

Iniţial, beta însemna program destul de stabil, dar încă în stadiul de dezvoltare, la care prioritară este implementarea de feature-uri noi şi apoi repararea bug-urilor existente. Utilizatorii erau sfătuiţi să încerce programele beta, dar să nu se bazeze prea mult pe ele (să le folosească pe servere). Cine a urmărit cu atenţie dezvoltarea unui proiect open-source ştie ce vorbesc. Acum însă, beta însemnă doar că e program trendy, care se îmbunătăţeşte continuu, sau care uneori dă impresia de avampremieră pentru persoanele de elită. Sunt deja celebre aplicaţiile Google care nu ies niciodată din stadiul beta deşi se dezvolă continuu. De ce beta şi nu alfa sau RC? Pentru că beta este un termen popular, o etichetă care pentru mulţi oameni este sinonimă cu noutatea şi inovaţia şi nu cu instabilitatea. Există jocuri în beta, există aplicaţii interesante în beta (mail-ul de la Yahoo! este un exemplu, dar pe mine mă enervează la culme). De ce să nu facă şi ei ceva în beta?

Alfa, printre developeri însemnă un fel de “foloseşte-l dacă vrei, deşi noi nu îţi recomandăm”, iar multe aplicaţii în afla sunt extrem de instabile, astfel încât utilizatorul neştiutor va face legtura dintre Firefox alfa (care cedează destul de des şi pe care l-a instalat fiindca a auzit că-i cea mai nouă versiune) şi noul produs software, evitându-l din cauza posibilei instabilităţi.

RC pe de altă parte, este mai puţin folosit, vine de la “release candidate” şi în traducere liberă însemnă “vrem să-l lansăm ca versiune finală, dar până atunci trebuie să eliminăm şi ultimul bug”. Acest cuvânt, fiind clar un acronim, utilizatorul va întreba “ce-i aia?”, va găsi pe google că vine de la “release candidate” si văzând clar că nici măcar nu-i “lansat” va trece mai departe.

Astfel, noţiunea de beta a făcut punea de legătură între simplitatea cuvântului, dezvoltatorii de software şi utilizatorii care au înţeles cu totul altceva, devenind o etichetă “must-have” la orice site nou-lansat, mai ales pentru unul ce se vrea web2.0.

Sper că nu v-am plictisit şi că n-am bătut câmpii!

Numai bine !

Mai este un pic şi începe şcoala. Bucurie pentru unii, tristeţe pentru alţii şi entuziasm pentru boboci.
Se pare că începând cu acest an vor fi impuse uniforme şcolare (cel puţin la licee), conform cu o circulară primita de la minister. Doar că liceul în care învăţ eu nu este unul normal, ci este un pic mai altfel, astfel că uniformele propuse au fiecare piesă de îmbrăcăminte de o culoare diferită (după cum zicem noi “să se asorteze la orice” şi “să fim observaţi pe stradă”). Partea dubioasă este că deşi s-au luat măsurile la uniforme, nu ne-a zis nimeni cât costă şi nici nu ne-a arătat nimeni cum arată ci doar ne-au făcut o descriere sumară a costumului. Frumos, nu? V-am spus eu că liceul meu e mai deosebit.

Revenind la ideea centrală a articolului, şi anume că începe şcoala, trebuie să mă pregătesc să dau din nou figură de băiat inteligent, să-i suport din nou pe profesori şi pe unii colegi timp de 7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, uneori cu ore suplimentare, sa mă bag (mai bine zis “să fiu băgat”) în majoritatea tâm activităţilor extraşcolare în urma cărora după ce că pierzi timpul de pomană te trezeşti cu reclamaţii.

În plus, s-a dus cu leneveala, cu statul la calculator timp de 10 ore pe zi (o să stau doar vreo 6 :p ) sau cu aranjarea proprie a programului, care uneori e de genul “nu face azi ce poţi face mâine, că poate nu mai e nevoie”.

Singura parte bună este că noi, elevii, în stilul nostru românesc, vom face haz de necaz, ca de fiecare dată, şi astfel să trecem mai uşor peste toate dificultăţile.

Ştiu, este o banalitate pentru România anului 2007, doar că acum nu zic de furturile mici (cel care se aşează lângă tine în tramvai şi care încurcă buzunarul lui cu al tău, că deh, se mai întâmplă) ci despre cele un pic mai complexe, din IT.

Prima chestie ce trebuie amintită aici este că Jurnalul Naţional, în ediţia online, la rubrica “Cetăţeanul”, publică articolele primite pe mail, iar Gigelul, ca să zică lumea “Ce tare e ăsta !” a publicat un articol care, culmea, seamănă foarte mult cu ce a publicat VisUrât acu’ ceva vreme. Nu vi se pare ceva ciudat ? În redacţii nu există câte unu care verifică dacă articolele primite sunt originale sau sunt copiate ? Se pare că nu. (Ciutacule, aşteptăm lămuriri!)

A doua chestie este “preluarea” articolelor de pe un blog pe altul, fără creditele cuvenite. Da, există şi e în floare, cel mai bun exemplu fiind aici. Măi băieţi care aţi prins ideea de ctrl+a, ctrl+c, ctrl+v, ce publicăm noi nu este în domeniul public, ci are o anumită licenţă, iar în statele normale puteţi avea probleme serioase din cauza încălcării drepturilor de autor.

Şi ca să încheiem, ne amintim de un anumit preşedinte care zice de faţă cu Bill Gates că industria de IT românească se bazează pe piraterie. (sursa, sa vă aduceţi aminte)